Cine răspunde dacă un copil moare pentru că statul a rămas fără vaccin antirabic?

În România anului 2026, părinții nu ar trebui să trăiască spaima că nu își pot vaccina copilul după ce acesta a fost mușcat de un câine. Și totuși, asta se întâmplă.

Un copil ajunge la spital cu o plagă gravă provocată de un câine. Medicii îi recomandă schema de vaccinare antirabică. Urmează zile de teamă, drumuri între spitale, telefoane în farmacii, căutări disperate. Iar la final, părinții află că vaccinul nu mai există.

Cum este posibil ca un stat să nu poată asigura un vaccin care poate salva o viață?

Rabia, cunoscută popular drept „turbarea”, este una dintre cele mai letale boli infecțioase cunoscute. După apariția simptomelor clinice, boala este aproape întotdeauna fatală. Tocmai de aceea, medicina modernă pune accentul pe prevenție și pe vaccinarea imediată după expunere. Nu există loc pentru improvizații. Nu există loc pentru întârzieri.

Și atunci apare întrebarea pe care milioane de români au dreptul să o pună:

Unde este statul român?

Ministerul Sănătății are obligația legală și morală să asigure existența medicamentelor și vaccinurilor esențiale. Guvernul are obligația să organizeze un sistem care să funcționeze inclusiv atunci când apare un incident logistic. Un stat responsabil nu depinde de un singur transport și nu își lasă spitalele fără rezerve pentru situații de urgență.

Autoritățile au explicat că un lot de vaccin a fost pus în carantină după ce au fost identificate probleme privind condițiile de transport și că se așteaptă un nou lot din Franța.

Dar această explicație ridică și mai multe întrebări.

Dacă un singur lot compromis este suficient pentru a produce lipsuri în spitale, înseamnă că sistemul nu avea rezerve suficiente. Dacă nu existau stocuri de siguranță, cine a decis acest lucru? Dacă existau, unde sunt? Dacă există pacienți care nu își pot continua schema de vaccinare, cine își asumă această responsabilitate?

Aceste întrebări nu sunt politice. Sunt întrebări de interes public.

Pentru un copil mușcat de un animal cu risc, fiecare zi contează. Pentru o familie aflată în această situație, comunicatele de presă nu înlocuiesc vaccinul. Explicațiile nu înlocuiesc tratamentul. Promisiunile nu înlocuiesc responsabilitatea.

De aceea, ministrul Sănătății trebuie să răspundă public și fără echivoc:

• Există sau nu, în acest moment, spitale care nu mai au vaccin antirabic?
• Câți pacienți sunt afectați?
• Când va fi reluată aprovizionarea completă?
• Ce măsuri au fost luate pentru ca nicio schemă de vaccinare să nu fie întreruptă?
• Cine răspunde pentru această situație?

România nu își poate permite ca lipsa unui vaccin esențial să devină o normalitate. Astăzi discutăm despre vaccinul antirabic. Mâine poate fi un alt medicament vital.

Sănătatea publică nu poate fi administrată prin improvizație. Nu poate depinde de noroc și nici de capacitatea unui părinte de a găsi, prin zeci de telefoane, un spital care mai are o doză disponibilă.

Guvernul României trebuie să înțeleagă că fiecare criză de acest fel erodează încrederea cetățenilor în instituțiile statului. Iar când este pusă în pericol continuitatea unui tratament care poate preveni o boală aproape întotdeauna fatală după debutul simptomelor, nu mai vorbim doar despre un incident administrativ. Vorbim despre o responsabilitate uriașă față de viața oamenilor.

Românii nu cer imposibilul.

Cer doar ca, atunci când un copil este mușcat de un câine și medicul spune că are nevoie de vaccin antirabic, acel vaccin să existe.

Într-un stat european, aceasta nu ar trebui să fie o speranță.

Ar trebui să fie o certitudine.

Vom solicita pe legea 544/2001 raspunsuri la aceste intrebari .

SIMONA MAN

#VaccinAntirabic #Rabie #SănătatePublică #MinisterulSănătății #GuvernulRomâniei #DreptLaSănătate #SiguranțaPacienților #ProtejațiCopiii #CrizăÎnSănătate #Transparență #Responsabilitate #Spitale #România #InteresPublic #Legea544 #Anchetă #Jurnalism #AgroExpertTV #AlertPress #CeremRăspunsuri