Revistă de presă · Preluare din The Abstract, ediție specială, 8 august 2026 – Autor – Andrei COPĂCEANU

Aritmetica unei dimineți de august

În dimineața zilei de 4 august 2026, după ce geniștii Forțelor Navale Române au detonat o formațiune de stâncă din albia Dunării, directorul Centralei Nuclearoelectrice de la Cernavodă, Romeo Urjan, a raportat rezultatul operațiunii. Apa din bazinul de aspirație al centralei crescuse cu aproximativ doi centimetri.

Propoziția aceea conține toată povestea. Singura centrală nucleară a României — două reactoare, circa 1.400 MW, aproape o cincime din producția națională de energie electrică — a fost ținută în funcțiune printr-o operațiune militară măsurată în centimetri, pe un fluviu ajuns la cel mai mic debit înregistrat vreodată la intrarea în țară.

Cauza imediată este o secetă de severitate excepțională în întregul bazin dunărean, iar acest lucru nu se contestă și nu ține de România. Dar seceta este declanșatorul, nu explicația. Explicația se află la treizeci de kilometri în amonte, într-un loc numit Bala, unde Dunărea se împarte în două brațe — și unde problema a fost identificată formal, în documente oficiale, în urmă cu douăzeci și trei de ani.

Ce s-a întâmplat, de fapt, la Cernavodă

Prima corecție necesară privește chiar faptele, relatate eronat pe scară largă în ultimele două săptămâni.

Unitatea 1 a CNE Cernavodă a fost oprită controlat și deconectată de la Sistemul Energetic Național marți, 28 iulie, în baza procedurilor aplicabile în situații de secetă severă și pe baza prognozelor Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor. Pe 29 iulie, Nuclearelectrica a anunțat Bursei de Valori București că va urma și Unitatea 2, fie în acea seară, fie în dimineața zilei de 30 iulie.

Nu s-a întâmplat. După o reevaluare tehnică realizată peste noapte, decizia a fost anulată, iar Unitatea 2 funcționează și în prezent la capacitate nominală. Centrala de la Cernavodă nu a fost, la niciun moment, deconectată complet de la rețea — deși numeroase titluri au anunțat acest lucru în avans, pentru un eveniment care apoi nu a mai avut loc. Oprirea anterioară a unui reactor din același motiv datează din 2003.

Cifrele hidrologice sunt oficiale și neechivoce. Debitul la Baziaș a coborât de la 1.650 mc/s la finalul lunii iulie la 1.400 mc/s pe 7 august, valoare egală cu minimul istoric din 1985, față de o medie multianuală a lunii august de aproximativ 3.900 mc/s. Fluviul curge la circa o treime din normal.

Numărul decisiv nu este însă nici debitul, nici cota la miră, ci nivelul de retenție din bazinul care alimentează pompele de răcire ale Unității 2. Pe 1 august acesta era de 2,02 metri. Limita de atenție este 1,95 metri. Nivelul de oprire absolută este 1,90 metri. Doisprezece centimetri separau funcționarea normală de o oprire obligatorie.

„Nu apă lipsește, ci nivel lipsește.” — prof. univ. emerit Dan Stematiu, inginerie hidrotehnică, pentru Cotidianul

Sistemul a rezistat, dar pe ce anume

Guvernul a instituit pe 31 iulie starea de alertă energetică pentru întreaga lună august — un instrument administrativ de coordonare, nu o măsură de raționalizare, care nu modifică prin sine tarifele populației.

Efectele s-au văzut imediat în piață. Miercuri seara, 5 august, la ora 20:03, cererea instantanee a atins 7.675 MW, în timp ce centralele din țară produceau 5.321 MW: aproape o treime din consumul de la ora critică a venit din import, potrivit datelor operative ale Transelectrica. Prețul pe Piața pentru Ziua Următoare a urcat la circa 178 euro/MWh, cu aproximativ 48% într-o singură zi. Mai multe orașe mari au început să reducă iluminatul public.

Premierul interimar a cerut reducerea consumului între orele 20:00 și 23:00 și a confirmat discuții cu Ucraina pentru importuri de seară dintr-o centrală nucleară, în paralel cu Bulgaria și Grecia.

Sistemul a rezistat. A rezistat pe gaz, cărbune, importuri și o unitate nucleară — adică exact pe combinația pe care calendarul de decarbonizare asumat de România este proiectat să o elimine.

Un dosar de douăzeci și trei de ani

La bifurcația Bala, Dunărea se împarte. Apa care intră pe brațul Bala, spre Borcea, este apa care nu mai coboară pe Dunărea Veche, spre Cernavodă. Albia brațului lateral este mai jos, iar la ape mici ea preia curgerea.

Cronologia publicată de Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea, coroborată cu un document de stadiu emis în 2021 de Administrația Fluvială a Dunării de Jos și scos la lumină de investigația Jurnalului din 5 august 2026, arată următoarele.

• 2003. Un studiu de fezabilitate pentru sectorul Călărași–Brăila identifică zece puncte critice. Trei sunt prioritizate. Bala este unul dintre ele.
• 2007. Se emite acordul de mediu pentru lucrări.
• 2009. Lucrările se opresc pentru un program de monitorizare a impactului asupra migrației sturionilor, care durează șapte ani. Contractul de execuție, în valoare de 38,6 milioane de euro din fonduri europene, este semnat în același an.
• 2013. Execuția pragului de fund se oprește la 50% din cota proiectată, din considerente legate de viteza apei și de migrația sturionilor. Executat la cota inferioară, pragul deviază, potrivit documentului AFDJ, doar circa 17% din debitul brațului Bala la ape scăzute — o fracțiune din ce prevedea proiectul.
• 2015–2019. Se contractează un nou studiu de fezabilitate, care ar trebui să ridice nivelul la bifurcație cu până la 1,20 metri. Prima variantă este respinsă; abia a noua este considerată eficace.
• 2016. Lucrările sunt declarate finalizate, deși raportul comisiei internaționale consemnează un stadiu de 50%.
• 2017–2024. Comisia readuce periodic în atenție punctul critic Bala. Nu se construiește nimic.
• 2023. Un al doilea studiu, „Restaurarea și renaturarea zonei de bifurcație a brațului Bala”, obține acordul de mediu nr. 5 din 6 septembrie 2023, emis de APM Călărași. Obiectivul declarat: creșterea nivelului Dunării Vechi prin modificarea distribuției debitului, în special la debite mici.
• 2024. Hotărârea de Guvern 1079/2024 aprobă indicatorii tehnico-economici și finanțarea, ca obiectiv de utilitate publică și interes național.

Aici se oprește totul. Iar motivul pentru care se oprește este, potrivit documentelor de achiziție publică analizate de Profit.ro, unul prozaic: hotărârea aproba indicatorii pentru circa un miliard de lei, dar fără bani alocați efectiv. AFDJ a lansat două licitații, a doua în decembrie 2024, ambele conținând o clauză suspensivă de șapte luni — dacă finanțarea nu era asigurată în interval, procedura se anula. Prima a fost anulată. A doua a fost anulată după ce ajunsese deja în etapa de evaluare financiară.

Nu a fost, așadar, nici un risc neprevăzut, nici o problemă tehnică nerezolvată. A fost o intervenție corect identificată, documentată repetat, avizată din punct de vedere al mediului și aprobată prin hotărâre de guvern — care nu a fost niciodată finanțată până la capăt.

Nu doar România

Monitorizarea Comisiei Europene plasează situația într-un tipar continental. La mijlocul lunii iulie, Indicatorul Combinat al Secetei al Observatorului European al Secetei consemna agravarea condițiilor de alertă din Franța și sudul Germaniei până în Ungaria și România, afectând și Elveția, Austria, Cehia, Slovacia și Serbia.

Centrala Paks din Ungaria, care asigură aproape jumătate din electricitatea maghiară, și-a redus producția în etape până la o fracțiune din normal, iar premierul a anunțat ceea ce ar fi fost prima oprire totală din cei 44 de ani de istorie a centralei, înainte ca fluviul să se stabilizeze. Bulgaria a constituit un grup de lucru pentru Kozlodui, cu avertismentul ministrului energiei că ambele unități ar putea fi oprite. În Elveția, ambele reactoare de la Beznau au fost scoase din rețea la finalul lunii iunie. În Franța, căldura a scos reactoare din funcțiune de trei ori anul acesta.

Toate au în comun o singură trăsătură de proiectare: răcirea în circuit deschis din râu, dimensionată pe hidrologia secolului trecut. Este o expunere structurală a flotei nucleare europene, nu o eroare românească de operare.

Și tot de acolo vine și partea încurajatoare. Un studiu publicat în 2026 în revista Energy Policy, care a inventariat reducerile de producție nucleară legate de vreme pe peste 500 de ani-reactor, arată că acestea au însumat circa 0,6% din producția reactoarelor afectate. Mai important, documentează ce obține adaptarea: prin turnuri de răcire adăugate, răcire uscată și hibridă și programarea proactivă a opririlor, Franța și-a redus pierderile flotei răcite fluvial de la 5,5 TWh în 2003 la 0,5 TWh în 2022 — o scădere de 91%. Problema apei în energia nucleară este, conclud autorii, tehnică și gestionabilă. Constrângerea nu este fizica, ci bugetul de investiții și orizontul de planificare.

Ce urmează

După două amânări din motive de siguranță, operațiunea cu barjele a început vineri, 7 august. Prima barjă, încărcată cu rocă până la un pescaj de 1,9 metri, a fost scufundată prin inundare controlată la circa 500 de metri de intrarea în brațul Bala, într-o operațiune care a durat aproximativ unsprezece ore; a doua a urmat sâmbătă. Planul a fost modificat pe parcurs, iar barjele au fost legate între ele, după ce prima s-a înclinat în curent. În paralel, dragajul continuă pe Dunărea Veche și se sapă un canal de captare de 8 metri adâncime, 45 metri lățime și 300 metri lungime.

Așteptările sunt modeste, iar autoritățile le-au formulat ca atare: Apele Române vorbește despre câștigarea „a câțiva centimetri”. Aritmetica directorului centralei: dragajul și derocarea au adus Unității 2 trei-patru zile de funcționare, barjele ar putea adăuga încă două-trei.

Cel mai clar indicator al eficienței lor este însă cota. Pe 7 august, nivelul Dunării la Cernavodă era de −218 cm, practic identic cu cel din 3 august, în condițiile în care prognoza emisă atunci indica −233 cm pentru 9 august. Apele Române apreciază că intervențiile au câștigat cel puțin patru zile. Merită însă păstrată o distincție: stabilizarea așteptată în jurul datei de 11 august este atribuită de aceeași instituție stabilizării debitului la intrarea în țară, nu lucrărilor din albie.

Prognoza INHGA indică menținerea minimului până pe 12 august, urmată de o creștere ușoară. Furtunile nu ajută; este nevoie de precipitații de lungă durată în bazinul superior — Austria, Germania, Slovacia. Aportul râurilor interioare este, potrivit lui Stematiu, minor față de cursul principal.

Fereastra care se deschide în 2027

Cel mai important fapt din toată această poveste nu privește luna august, ci următorii trei ani.

Retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă — 1,9 miliarde de euro la semnarea contractului EPC în decembrie 2024, notificată Comisiei Europene în ianuarie 2026 la aproximativ 3,2 miliarde — presupune oprirea unității timp de doi ani, între 2027 și 2029, pentru a-i prelungi durata de viață cu treizeci. În aprilie 2026, Comisia a deschis o investigație aprofundată privind ajutorul de stat aferent. Unitățile 3 și 4 așteaptă o decizie finală de investiție prevăzută pentru mijlocul lui 2027, cu punere în funcțiune indicată pentru 2031–2032.

România urmează, așadar, să scoată din sistem circa 700 MW de bază nucleară, deliberat și pentru doi ani, în același deceniu în care cărbunele are termen de închidere, iar noul nuclear nu a sosit. Vara aceasta este un test de rezistență al unui sistem care încă are Unitatea 1.

În paralel, Parlamentul a adoptat amendamente la legea decarbonizării care condiționează închiderea capacităților pe lignit și huilă de punerea în funcțiune prealabilă a unor capacități noi echivalente. Consiliul Suprem de Apărare a Țării a avertizat că măsura ar putea fi interpretată ca fiind contrară angajamentelor din planul național de redresare. Președintele a anunțat că nu o va promulga. Guvernul avertizează că cererile de plată 5 și 6, de aproximativ 5 miliarde de euro în granturi, ar putea fi suspendate.

Aceasta este dilema reală scoasă la suprafață de criză, și nu este una retorică. Rezerva dispecerizabilă a țării este cărbunele. Angajamentul, deja plătit, este să fie închis. Capacitatea de înlocuire întârzie. Iar baza nucleară tocmai a demonstrat că este condiționată de nivelul unui fluviu.

Trei concluzii care pot fi susținute simultan

Întâi, seceta este excepțională, la scara întregului bazin și în afara controlului României. Ungaria, Bulgaria, Elveția, Franța și Serbia gestionează luna aceasta variante ale aceleiași probleme.

Al doilea, vulnerabilitatea specifică ce a transformat o secetă într-o urgență energetică era cunoscută, cartografiată, avizată și aprobată prin hotărâre de guvern, în mod repetat, începând din 2003. Bifurcația Bala nu este un act divin. Este un dosar.

Al treilea, remediile tehnice nu sunt nici exotice, nici inaccesibile. Franța și-a redus pierderile flotei fluviale cu 91% prin răcire adaptivă și programare. Lucrările de ridicare a nivelului la Bala ar servi simultan navigația și centrala. Acumularea prin pompaj răspunde vârfului de seară. Nimic din toate acestea nu cere invenție. Cere ca un proiect să supraviețuiască intervalului dintre criza care îl motivează și criza următoare.

Avertismentul lui Stematiu rămâne fraza de reținut: la trei luni după ce trece, se uită complet, iar data viitoare va arăta la fel. Un proiect gândit după episodul anterior de ape mici, menit să mențină cota la prizele centralei, a murit, spune el, într-un sertar.

Întrebarea operațională este, prin urmare, îngustă și are răspuns. Nu dacă barjele funcționează. Dacă dosarul de la Bala mai este deschis în noiembrie, când fluviul revine și camerele pleacă.

Doi centimetri au cumpărat câteva zile. Următoarea secetă va cere mai mult de atât.

Surse

1. SN Nuclearelectrica SA — rapoarte curente către Bursa de Valori București, 27 iulie – 8 august 2026
2. Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor și Administrația Națională „Apele Române” — prognoze și buletine hidrologice, Dunărea, iulie–august 2026
3. Guvernul României — hotărârea privind instituirea stării de alertă energetică, 31 iulie 2026; Transelectrica — date operative de sistem
4. Comisia Europeană, Centrul Comun de Cercetare / Copernicus EMS — Observatorul European al Secetei, Indicatorul Combinat al Secetei, iulie 2026
5. Comisia Europeană — Strategia europeană pentru reziliența apei, COM(2025) 280, 4 iunie 2025
6. Energy Policy (2026) — „Cooling under fire: can nuclear power remain thermodynamically resilient in a warming, water-constrained world?”
7. Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea — cronologia punctului critic Bala; Administrația Fluvială a Dunării de Jos Galați — document privind stadiul de implementare a proiectului, 2021 (compilate în ancheta Jurnalul, 5 august 2026)
8. Hotărârea de Guvern 1079/2024; acordul de mediu nr. 5/06.09.2023, APM Călărași; documentația licitațiilor AFDJ (analiză Profit.ro, august 2026)
9. Comisia Europeană — investigația aprofundată privind ajutorul de stat pentru retehnologizarea Unității 1 CNE Cernavodă, deschisă la 16 aprilie 2026
10. Declarații: Romeo Urjan (director CNE Cernavodă), Sorin Rîndașu (Apele Române), prof. univ. emerit Dan Stematiu (Universitatea Tehnică de Construcții București)

Articol preluat din The Abstract, ediție specială, 8 august 2026. Autor: Andrei Copăceanu. The Abstract apare săptămânal, în fiecare marți dimineață.

https://www.linkedin.com/newsletters/the-abstract-7447916113734029312