Federația Asociațiilor Vânătorești critică solicitarea de reexaminare a legislației privind managementul ursului și susține că prevenția trebuie să înceapă înainte ca riscul să se transforme într-o tragedie

Problema ursului brun revine în centrul dezbaterii publice, după ce Federația Asociațiilor Vânătorești a transmis un punct de vedere referitor la solicitarea de reexaminare a Propunerii legislative L43/2026. Federația susține că dezbaterea nu poate fi redusă la alegerea dintre protejarea ursului și protejarea omului, ci trebuie privită prin prisma obligațiilor statului de a proteja simultan viața, integritatea persoanei și mediul.

În centrul argumentației se află dreptul la viață, prevăzut de articolul 22 din Constituție. Potrivit FEAV, faptul că statul are obligația de a garanta acest drept nu poate însemna o atitudine pasivă în fața unui risc cunoscut.

Federația atrage atenția că autoritățile dispun deja de informații privind populația de urs, distribuția teritorială, zonele de conflict, apelurile la 112, victimele și pagubele produse de aceste animale. În aceste condiții, susține FEAV, existența unui risc cunoscut impune și măsuri de prevenție.

PREVENȚIA NU POATE ÎNCEPE DUPĂ ATAC

Una dintre principalele idei din document este diferența dintre prevenție și intervenție.

FEAV susține că, dacă autoritățile pot acționa asupra unui exemplar numai după ce acesta a devenit deja conflictual și periculos, măsura nu mai are un caracter cu adevărat preventiv. În momentul respectiv, paguba sau chiar atacul asupra unei persoane se pot fi produs deja.

Federația consideră că statul trebuie să utilizeze informațiile pe care le deține pentru a reduce probabilitatea producerii unui atac, nu doar să reacționeze după ce acesta s-a produs.

PROTECȚIA URSULUI ȘI PROTECȚIA OMULUI TREBUIE SĂ COEXISTE

FEAV invocă și articolul 35 din Constituție, referitor la dreptul la un mediu sănătos și echilibrat ecologic.

În viziunea Federației, cele două prevederi constituționale – dreptul la viață și dreptul la un mediu sănătos – trebuie aplicate împreună. Protejarea ursului nu ar trebui să însemne automat menținerea unui număr cât mai mare de exemplare, indiferent de capacitatea habitatului, distribuția populației sau nivelul conflictelor cu oamenii.

FEAV susține că managementul controlat al populației poate fi parte a conservării speciei, atunci când urmărește menținerea unei populații viabile genetic și a unui raport sustenabil între urs, habitat și comunitățile umane.

Prin urmare, mesajul Federației este că problema nu trebuie formulată ca o alegere între „urs sau om”, ci ca necesitatea unui management responsabil al ursului, astfel încât protecția biodiversității să fie compatibilă cu siguranța comunităților.

42 DE OBSERVAȚII ASUPRA SOLICITĂRII DE REEXAMINARE

Documentul FEAV analizează punctual 42 de aspecte din solicitarea de reexaminare și formulează argumente critice asupra acestora.

Printre problemele analizate se află condiționarea intervenției de existența unui conflict anterior, aplicarea prealabilă a măsurilor neletale, criteriile de selecție a exemplarelor, protejarea exemplarelor dominante și a grupurilor familiale, excluderea ariilor naturale protejate din anumite calcule, verificarea geospațială și transferul cotelor.

Federația susține că unele dintre condițiile propuse nu demonstrează suficient că managementul numeric al populației ar deveni mai eficient sau mai sigur.

859 DE EXEMPLARE PENTRU 2026, PUS ÎN DISCUȚIE

Unul dintre punctele importante analizate este nivelul de 859 de exemplare pentru anul 2026.

Potrivit FEAV, solicitarea de reanalizare nu demonstrează că acest nivel ar fi nesustenabil din punct de vedere biologic, ci invocă în principal timpul rămas pentru realizarea lui.

Federația consideră, de asemenea, că executarea nivelului într-o perioadă mai scurtă nu demonstrează, prin ea însăși, existența unui risc pentru conservarea populației. Aceeași argumentație este aplicată și nivelului avut în vedere pentru anul 2027.

MONITORIZAREA ÎN TIMP REAL – UTILĂ, DAR NU O CONDIȚIE PENTRU MANAGEMENT

FEAV analizează și propunerile privind instituirea unui sistem național de monitorizare în timp real.

Federația consideră utile registrul electronic, identificarea individuală și coordonatele geografice, însă susține că acestea reprezintă instrumente suplimentare de control și trasabilitate.

Potrivit documentului, faptul că un asemenea sistem electronic nu este implementat nu demonstrează automat că managementul populației nu poate fi realizat prin mecanismele existente.

FEMELELE CU PUI ȘI CONTROLUL ÎN TEREN

Un alt capitol vizează protecția femelelor însoțite de pui.

FEAV susține că legislația conține deja interdicția privind recoltarea femelelor însoțite de pui și contestă argumentul potrivit căruia dificultatea stabilirii exacte a vârstei puilor ar face imposibilă aplicarea acestei reguli.

Federația consideră că observația și evaluarea tehnică pot reprezenta instrumente pentru aplicarea interdicției în teren.

MANAGEMENTUL URSULUI – ÎNTRE CONSERVARE ȘI SIGURANȚĂ

În partea finală a documentului, FEAV analizează mecanismul propus pentru perioada începând cu 2028 și susține că studiul genetic prevăzut de legislație nu reprezintă doar o simplă numărare a exemplarelor, ci include elemente precum diversitatea genetică și structura populațională.

Federația consideră că dinamica populației, structura demografică, starea de conservare și conflictele om–urs trebuie analizate împreună, însă atrage atenția că acestea nu trebuie folosite pentru a elimina automat necesitatea managementului numeric atunci când acesta este justificat.

ÎNTREBAREA CARE RĂMÂNE

Dincolo de argumentele juridice și tehnice, poziția FEAV readuce în discuție o întrebare esențială pentru politica publică:

Ce trebuie să facă statul atunci când un risc pentru viața oamenilor este cunoscut, localizat și repetitiv?

Răspunsul Federației este că statul nu trebuie să aștepte producerea atacului pentru a interveni.

În același timp, FEAV nu susține renunțarea la conservarea speciei, ci un model în care protejarea biodiversității și protejarea vieții oamenilor să fie tratate simultan.

Miza nu este alegerea dintre om și urs. Miza este existența unui management responsabil, capabil să protejeze atât o specie importantă pentru ecosistem, cât și comunitățile care trăiesc în zonele în care conflictul om–urs a devenit o realitate.

Aceasta este, în esență, poziția transmisă de Federația Asociațiilor Vânătorești în contextul solicitării de reexaminare a Propunerii legislative L43/2026: prevenția trebuie să fie reală, iar protejarea vieții oamenilor nu poate începe după producerea tragediei.

SIMONA MAN

#FEAV #UrsulBrun #Ursul #ManagementulUrsului #ViataOmului #ProtectiaMediului #Prevenție #Biodiversitate #Siguranta #Romania #Legislație #Constituție #ConflictOmUrs #Fermieri #ComunitatiRurale #Agricultura #MediulRural