Newsletter Subscribe
Enter your email address below and subscribe to our newsletter
Exportul de ovine vii din România, blocat. Cine își asumă dezastrul? Cine răspunde pentru lovitura dată oierilor români?
Intrebarea care se află astăzi pe buzele tuturor crescătorilor de ovine: cum s-a ajuns în această situație și cine răspunde pentru consecințe?
Dacă această decizie era previzibilă, de ce nu a fost prevenită?
Dacă existau avertismente și semnale de alarmă, cine le-a ignorat?
Dacă România avea argumente solide pentru a demonstra că situația este sub control, de ce acestea nu au convins autoritățile europene?
Și, mai ales, cine își asumă astăzi răspunderea pentru pierderile pe care le vor suporta fermierii români?
Există însă o altă întrebare care trebuie adresată public și fără ocolișuri.
În ultimele luni, Comisia Europeană și structurile sale de specialitate au solicitat în mod repetat informații privind situația epidemiologică și măsurile de control implementate de România.
A răspuns ANSVSA tuturor solicitărilor venite de la Bruxelles?
Dacă da, ce informații au fost transmise?
Ce măsuri concrete de supraveghere, control și limitare a riscurilor au fost prezentate?
Au existat recomandări suplimentare formulate de experții europeni?
Au fost acestea puse în aplicare integral și la timp?
Mai mult, dacă existau suspiciuni privind apariția unor noi focare, de ce nu au fost adoptate măsuri mai ferme de izolare și control pentru a elimina orice risc de extindere?
Au existat întârzieri?
Au existat erori de evaluare?
Au existat decizii insuficient de ferme?
Aceste întrebări sunt legitime și nu reprezintă un atac la adresa vreunei instituții. Ele reprezintă obligația firească de a căuta răspunsuri atunci când un întreg sector economic este pus în pericol.
Lovitura este cu atât mai greu de înțeles cu cât cererea pentru ovinele românești se afla la un nivel istoric. Contractele obținute de România pe piețele externe demonstrau că produsele și animalele provenite din fermele românești sunt apreciate și că există un potențial uriaș de dezvoltare.
Acordul negociat cu Algeria pentru peste un milion de capete era considerat unul dintre cele mai importante contracte comerciale din istoria recentă a sectorului ovin. În spatele acestui succes stăteau ani de muncă, negocieri dificile și eforturi susținute pentru consolidarea imaginii României ca furnizor de încredere.
Astăzi, toate aceste perspective riscă să fie compromise.
Cei care vor plăti prețul nu vor fi funcționarii care redactează rapoarte și nici cei care participă la reuniuni tehnice.
Vor plăti fermierii.
Vor plăti familiile care trăiesc din creșterea animalelor.
Vor plăti comunitățile rurale pentru care zootehnia reprezintă principalul motor economic.
Într-un stat care respectă munca agricultorilor și crescătorilor de animale, o astfel de situație impune transparență totală.
ANSVSA, Ministerul Agriculturii și toate instituțiile implicate trebuie să prezinte public ce s-a întâmplat, ce măsuri au fost adoptate, ce corespondență a existat cu autoritățile europene și care sunt soluțiile pentru limitarea efectelor acestei crize.
Pentru că nu mai este suficient să aflăm ce decizie s-a luat.
Românii au dreptul să știe dacă toate instituțiile și-au făcut datoria.
Au dreptul să știe dacă această situație putea fi evitată.
Au dreptul să știe dacă România și-a apărat suficient de bine interesele economice și comerciale.
Iar dacă se va dovedi că anumite avertismente nu au fost tratate cu seriozitate, că anumite măsuri au fost întârziate sau că au existat greșeli administrative care au contribuit la această situație, atunci cei responsabili trebuie să își asume consecințele.
Pentru că atunci când mii de fermieri sunt afectați, când contracte strategice sunt puse în pericol și când imaginea României pe piețele internaționale suferă, nu este suficient să se vorbească despre proceduri și regulamente.
Este nevoie de răspunsuri.
Este nevoie de transparență.
Este nevoie de responsabilitate.
Iar întrebarea pe care oierii români o adresează astăzi autorităților este una simplă: cine răspunde pentru această criză și cine își asumă responsabilitatea pentru pierderea unor oportunități care puteau schimba destinul unui întreg sector al agriculturii românești?
După luni de eforturi diplomatice, negocieri comerciale și investiții făcute de fermieri pentru a respecta standardele sanitare și veterinare impuse la nivel internațional, sectorul ovin românesc se află în fața unei situații dramatice. Dacă informațiile privind blocarea exporturilor de ovine din România până la sfârșitul anului 2026 se confirmă în forma prezentată, impactul economic va fi devastator.
Pentru că, dincolo de comunicate și explicații tehnice, rămâne întrebarea care se aude tot mai des în fermele din România: cine pune mandatul pe masă?
SIMONA MAN
